Ma uit destul de des pe national Geografic. Imi place si tot ceea ce fare referire la regnul animal. O leoaica care trebuie sa vaneze o gazela pentru asi hrani puii infometati. La un moment dat au ajuns fata in fata. Leoaica si gazela se privesc in ochi. Urmarirea sa terminat. Sa ajuns la punctul culminant. Gazela si-a acceptat inevitabilul sfarsit. In aceste ultime momente nu numai ca animalele se privesc reciproc si intens dar pare ca fiecare ia o decizie.
Fiecare pentru celalalt.
Gazela stie ca nu poate schimba nimic. Trebuie sa accepte destinul ei. Acest lucru face parte din ciclul traditional al naturii. Asa a lasat Dumnezeu. Aceste ultime priviri intense intre prada si predator stabilesc de fapt ca totul se va incheia cu moartea prazii. Oamenii de stiinta care studiaza comportamentele animalelor definesc acel moment ultim dintre prada si predator ca fiind o ,,conversatie a mortii’’
Intr-un mod fascinant și cutremurător, aceasta „conversația a morții” leagă în mod direct intre ele speciile de animale. Leoaica și gazela raman astfel unite, incapabile să se sustraga sau sa schimbe ceva din ceea ce aparține ciclului naturii lor specifice, a animalelor de prada sau a prazilor.
Acest material a fost filmat undeva in Africa. Un ritual foarte precis, cel legat de pradă. După ce a leoaica a individuat prada, instinctul sau de conservare decide ca trebuie sa atace. Aceasta actiune pe care vrea să o finalizeze cu victoria. Gazela, din partea sa, răspunde instinctului său de conservare si supraviețuire si încearcă până la sfârșit să nu cedeze.
În aceste momente, prada și prădătorul sunt ținuți împreună de un dublu fir: agresivitatea unuia, vânarea ca mijloc de a avea hrana, iar gazela incearca sa scape cu fuga avand intenția de a salva viața.
Astfel atacul asupra prazii ajunge să fie jucat printr-o liturgie complicată a mesajelor. De exemplu, gazelele fac salturi verticale pentru a arata atacatorului propria ei eficiență.
Strategiile și capacitățile de reacție ale celor două animale influențează totuși rezultatul coliziunii. Uneori, chiar și viața leoaicii nu este atât de ușoară. Doar cu vanatoarea si numai cu moartea altor animale se poate garanta continuarea speciei sale si viata puilor.
Dar atacurile sale nu sunt întotdeauna reușite. Leoaica stie foarte bine acest lucru și, în ciuda faptului că aceste animale cunosc foarte bine „conversația cu moartea”. O leoaica reușeste să finalizeze vânătoarea unui erbivor mare doar o data din zece incercari.
Pentru lupi, de exemplu capacitatea de atac si agresiune se naste intodeuna din unirea și solidaritatea grupului. Puterea lupului este intodeuna in haita iar puterea hainei depinde de fiecare data de adresivitatea fiecarui lup.
Un predator urmăreste și captureaza prada. Carcasa prazii nu se abandoneaza inainte ca aceasta sa fie consumata în întregime. Dacă haita de lupi sau familia de lei trece printr-o perioada de foamete cu putine resurse acestea vor ascunde bucățile de carne sub pământ pe care le vor consuma mai târziu.
In natura in mod normal grupurile de leii și elefanții stau la distanta unul de altul. Dar în sezonul uscat, din aprilie până la sfârșitul lunii octombrie, rezervele de apa scad in continiu si asta face ca grupurile de elefanti sa se adune langa rezervele mici de apa care mai exista. La acel punct grupurile de leii isi vad rezervele de apa reduse si reactioneaza atacand elefantii.
Deci se comportă în consecință. Ei încep să atace pachidermele, care devin prada cea mai căutată. Atacă mici și mari, cu mare îndrăzneală. Isi asuma riscurile si efectuează atacuri frontale în cadrul grupului de elefanti. Ataca si vânează femelele de elefanti pentru a captura puii. O situatie care poate părea aprigă, totuși se naste intodeuna din nevoia de a salva viața si a perpetua specia.
Se joaca totul pe viata si pe moarte. Prada si predator.
Dar exista o singura regula care este respectata in mod tacit atat de unul cat si de altul. Animalele de prada fac intodeuna acest lucru doar cat este nevoie pentru hrana si pentru perpetuarea grupului din care fiecare face parte.
Omul ucide aproape in toate cazurile de… Hobby.
Emil Bran
