Vieţile Altora

Plânsul este interzis !!!

În multe părți ale lumii și în credinte diverse, plânsul este privit ca o manifestare nu întodeauna bună cu exprimarea emoțiilor la o înmormântare.

Triburile de indieni din Yucatan, respingeau plansul și strigătul de înmormântare, deoarece ei aveau convingerea că lacrimile vărsate ar uda drumul pe care sufletul decedatului trebuie să călătorească pentru a ajunge la cer, și în acest mod sufletul răposatului ar întârzia în așa numitul paradis.

În India, se practica în mod constant de secole incinerarea trupului după moarte. După incinerare, rudele trebuie să se abțină de la plâns, pentru că se crede că prea multe lacrimi sunt o exprimare a suferinței celor care rămân în viață și dăunează sufletului celor plecați dintre noi. De fapt, cuvintele unui înțelept indian au rămas ca o amprentă  în cultura acelei țări. Acestea au fost adresate unui rege care nu si-a mai gasit linistea dupa moartea soției sale: „lacrimile neîncetate ale rudelor ard morții, potrivit zvonurilor”.

În Grecia modernă, tradiția spune să nu se plângă de soarta sufletelor celor decedați, deoarece altfel ar atrage un blestem asupra lor. De asemenea in astfel de momente cum ar fi cel al morții, este important pentru cei ce participa la ,, seara de veghe ” să păstreze tăcerea.

Plânsul și plângerea amintesc de moarte de durere, de chinul pe care pe carea aceasta îl  provoacă și consideră că plânsul celor din jur împiedică sufletul să părăsească trupul.

Cu toate acestea, atitudinea față de durere variază în funcție de zona geografică: dacă în unele zone există încă o interdicție insistentă a evenimentelor care ar supăra morții, în alte părți tradiția plânsului rămâne o manifestare pentru a a transmite parerea de rau pentru persoana care nu mai este.

În mai multe regiuni din Italia, în special în zona centrală și de sud, s-au găsit multe credințe legate de motivul lacrimilor și de folosirea onorării morților prin  aceasta manifestare de a plange. Multe dintre acestea sunt legate de ideea că această manifestare a durerii cântărește hainele morților și le tulbură liniștea.

În Italia din zona de centru mai precis in Abruzzo există convingerea că anumite lucruri nu trebuie făcute.

De exemplu: noaptea nu trebuie să plângi, pentru că spiritul morților ar fi tulburat cu satisfacția spiritelor rele, ca plânsul excesiv cântărește sicriul decedatului, încât uneori nu este posibil să se țină pe umeri de cei de la pompe funebre până când rudele nu încetează să plângă. Tot in aceasta regiune exista localitati care considera ca  lacrimile celor care plang înmoaie cămașa persoanei decedate și fac o noua cale pe care sufletul va aluneca mai usor. .

De asemenea, in provincia  Basilicata, plansul si lacrimile celor care plang un decedat  trebuie să înceteze la coborârea nopții. Exista convingerea ca prin plans se exprima o parere de rau a celor ramasi si astfel se are convingerea că noaptea sufletul decedatului se întoarce în casă și acesta se intristeaza văzând rudele plângând.

Regiunea Calabria, este foarte bogata in multe astfel de obiceiuri. In regiune exista aceasta interdictie împotriva plânsului noaptea. În aceste ore, femeile îndepărtează vălul negru de jale care le acopera capul. Tot in sudul Italiei gasim obiceiuri arhaice care isi au originea in evul mediu. In primul rand este interzis să plângi după apusul soarelui sau  în timpul nopții, sau  cei din familie nu pot sa isi exprime durerea prin plans in apropierea unei sobe deoarece morții, venind să strângă lacrimile, le-ar arde mâinile.

Am adunat aceste obiceiuri pentru ca intr-o seara cu ploaie de toamna nu aveam ce face si nici nu aveam vreo alta idee. Eu personal nu cred in aceste obiceiuri. Eu ca si crestin inteleg si filtrez totul prin ceea ce scrie in Biblie.
Dramaturgul francez Albert Camus nu credea ca dupa moarte exista o alta lume ca sa dam socotreala pentru faptele noastre. Dar ca  va trebui sa fim raspunzatori si sa dam socoteala  pe aceasta lume fata de toate persoanele pe care le-am cunoscut si iubit in viata noastra.

Eu personal cred că în fața lui Dumnezeu vom da socoteală de cât am iubit si am făcut bine celor care ne-au făcut rău. Este mijlocul lui iunie 2020. Bucurați-vă de acest anotimp și mai ales bucurați-vă de persoanele dragi pe care le aveți lângă voi.

Emil Bran

Related posts

Povestea lui Gheorghe

emil.bran

Cimitirul din Paris

Cristina

Cimitirul din Copenhaga

Cristina

Leave a Comment